Poate crezi că eşti singurul sau singura care trăieşte aceste clipe… când ziua iţi începe cu un singur gând… acela de a-ţi procura ceea ce ieri te ridica în nori iar astăzi te aruncă în infern.

Vrei să procuri cu toată fiinţa ta acea licoare care te face să te simţi la fel… în extaz… dar ea, curios… simţi că te trădează… Ce ţi-a dat ieri nu îţi mai dă azi şi ce îţi dă azi nu îţi va mai da mâine… după extazul iniţial, îţi dă suferinţă… întâi fizică, pe urmă psihică şi sufletească… nu te face să te simţi la fel ci, dimpotrivă, te coboară în fiecare zi în tenebre… tot mai jos, de fiecare dată mai jos…. Ce dragoste falsă!… Ceea ce ai iubit, te-a trădat…

Te simţi stigmatizat, izolat, neînţeles… familia şi prietenii nu te mai recunosc, tu nu te mai recunoşti, pentru că nu îți mai aparții… acel ceva a pus stăpânire pe tine iar acum îţi controlează viaţa aşa cum telecomanda controlează un televizor… Asişti din exterior ca la un spectacol la propria ta viaţă care a luat-o razna, care se petrece fără tine pe o scena goală… Viaţa ta cade în gol,  pe pantă în jos, cu o viteză incontrolabilă şi nu o mai poţi opri, deşi în adâncul fiinţei ai vrea să te opreşti, ai vrea dar… unde e frâna?

“Cineva să oprească, să sară în ajutor şi să mă oprească pentru că nu mai pot trăi cu mine!’’.

Cu cât mai mare e suferinţa, cu atât mai mare e dorinţa de acel ceva care mâine va ucide puţin mai mult din fiinţa ta şi îţi va da o suferinţă şi mai mare.

Unde e voinţa? Unde e strălucirea de altădată, de ce totul pare pierdut sau prea târziu?

Niciodată nu e prea târziu, atâta timp cât eşti în viaţă, cât viaţa îţi aparţine şi îţi locuieşte corpul.

Sunt mulţi care au fost ca tine, în situaţia ta şi care, încordându-şi muşchiul voinţei, au redevenit stăpani pe propriul corp şi propria minte.

Gândeşte-te doar că nu eşti singur/ă… gândeşte-te doar că orice situaţie este o stare de lucruri trecătoare care, într-un moment sau altul, se va schimba sau termina, gândeşte-te că doar TU poţi fi stăpân pe propria viaţă şi că fiecare clipă din viaţa ta merită să fie cea mai bună.

Când ai piciorul rupt îl pui în ghips, îl sprijini în cârje şi te înarmezi cu răbdare până la vindecare. Când, însă, ai sufletul rupt cum îl pansezi? Cum îl vindeci? Îl pansezi cu voinţa, îl sprijini cu oamenii de încredere şi importanţi din viaţa ta şi te înarmezi cu cea mai mare răbdare spre vindecare.

Sunt aici ca să te întâmpin fără nici o formă de judecată sau prejudecată şi să te ghidez  pe calea regăsirii, în confortul confidenţialităţii.

Cunoaşterea este putere. În momentul în care te vei cunoaşte cu adevărat, vei avea puterea să învingi dependenţa.

Chiar dacă, din fericire, nu ai căzut pe panta dependenţei, dar ai anumite întrebări la care nu ai găsit răspuns sau ai vrea doar să ştii mai multe despre mrejele întortocheate ale consumului de substanţe, sunt în continuare aici pentru a-ţi răspunde, în confortul confidenţialităţii.

Într-o lume în care totul se petrece în virtual şi cu o viteză pe repede înainte, vă invit să ne reaşezăm cu fermitate cu picioarele pe pământ, să ne regăsim, să ne reconectăm la noi înşine şi să visăm treji şi fără droguri!